Familia Medici

 

Familia Medici

Una dintre cele mai puternice familii din istorie, familia italiană de Medici a strâns o avere considerabilă, în secolul XIV, iar cu ajutorul acesteia a ajutat la progresul ştiinţific şi artistic al Renaşterii. Mai mult, a dat naştere unei dinastii politice care a durat timp de 300 de ani, iar din rândul acesteia s-au remarcat papi, regine şi conţi.

Familia Medici a fost în Florența în secolul al XV-lea și al XVI-lea unul dintre cei mai importanți concurenți în lupta pentru putere, influență politică, avuție și prestigiu.

Istoricul familiei

Sursa de îmbogățire a familiei a fost comerțul cu materiale textile fiind în breasla Arte della Lana. 

Influența politică se datorează relațiilor și contactelor cu partidul popular Popularen din Florența. 

Mulțumită acestor relații, familia întemeiază un sistem bancar modern, dominând societatea financiară din aceea perioadă, având contacte bune cu Vaticanul care-i sprijină ascensiunea. 

Prin sprijinirea și încurajarea artei împreună cu alte familii de oameni de afaceri din nordul Italiei, ajung orașele Florența, Veneția, Milano, Genova și Roma să cunoască o dezvoltare culturală, economică din perioada de Renaștere.

Stema - Blazonul familiei Medici

Familia "de Medici" provine din regiunea Florenței, în a doua perioadă a secolului al XIII-lea se pot găsi mărturii, membri ai familiei ocupă funcții în Florența în breasla lor. Cu Salvestro di Alamanno (1331-1388), ce a condus atacul contra revoltei scărmănătorilor de lână Ciompi. Cu nepotul său Giovanni di Bicci de Medici (1360-1429) începe ascensiunea familiei, acest nepot devine bancherul papei și mijlocitor între cartierul (Albizzi) și popor.

Astfel ramura veche a familiei Medici di Cafaggiolo, domină Florența, cu două întreruperi, ca magistrați de seamă ai orașului până în anul 1537. Aceste întreruperi sunt: 1494-1512 și 1527-1530, figurile mai pregnante din familie Cosimo de Medici, numit „il Vecchio“, cel Bătrân, (1389-1464) purtând titlul „gran maestro“ fiind de fapt neoficial conducătorul republicii Florența și nepotul său Lorenzo de Medici, numit „il Magnifico“, magnificul (1449-1492). Ascensiune marcantă a atins familia prin al treilea fiu a lui Lorenzo Giuliano II. de Medici care ca prinț de Nemours devine primul nobil al familiei, însă cel de-al doilea fiu a lui Lorenzo Giovanni, devine Leon al X-lea primul papă al familiei (1513-1521), urmat de vărul său Giulio ca Clemens VII. (1523-1534), însă în orașul Florența influența familiei slăbește. Fratele lui Lorenzo Giuliano I. de Medici moare în anul 1478 ca urmare a unui complot politic organizat de familia concurentă Pazzi. Fiul cel mai în vârstă a lui Lorenzo Piero II. de Medici este alungat din Florența 1494 de către un călugăr fanatic Girolamo Savonarola care proclamă "Statul sfânt" sau "Statul lui Dumnezeu" se spune că ar fi ars și unele opere de artă a lui Botticelli fiind nuduri. Piero II. de Medici (Piero cel fără de noroc) se reîntoarce în 1512 fiind însă din nou alungat din oraș. Numai cu ajutorul papei Clemens VII și a lui Carol al V-lea reușește Florența să devină pentru o perioadă scurtă (1527-1530) din nou Republică.

Transformarea orașului din republică într-o monarhie nu mai poate fi împiedicată, astfel Lorenzo II este numit de papa Leo X, unchiul său prinț de Urbino.

Alessandro de Medici care ar fi fost fiul nelegitim al papei Clemens VII. conduce Florența între anii 1523 - 1527 când este alungat. Reașezat la conducerea orașului de către împărat 1531 este asasinat 1537 de Lorenzino de Medici o rudenie de-a lui care se simțea neîndreptățit la o moștenire. Fiica lui Lorenzo sora vitregă a lui Alesandro a fost Caterina de Medici, care în 1533 se căsătorește cu regele Henric al II al Franței.

Alesandro a avut la fel o fiică nelegitimă 1536 cu Margareta de Parna care s-a căsătorit cu împăratul Carol Quintul.

După moartea lui Alesandro reușește să se impună Cosimo I ce provine din linia nouă a familiei, fiind prinț al Florenței 1537 și din 1569 prinț al Toscanei din 1575 poartă titlul de Ferdinand I (Toscana). 

Descendenții săi mai importanți Cosimo II (1590-1621) este protectorul lui Galileo Galilei, sau Maria de Medici fiica lui Francesco și soția regelui Henric al IV-lea al Franței. 

Membrii familiei Medici au dominat și condus Toscana până la moartea ultimului Medici 1737.

Dezvoltarea culturii și a artei

Cu sprijinul financiar al familiei Medici s-a sprijinit arta: pictura, arhitectura.

Giovanni di Bicci în 1419 însărcinează pe Filippo Brunelleschi cu renovarea Basilica di San Lorenzo di Firenze care devine cavoul familiei Medici (aici fiind înmormântați 46 de membri ai familiei). 

Maeștrii ai artei sprijiniți de Cosimo de Medici erau Donatello și Fra Filippo Lippi. 

Insă contribuția cea mai însemnată în sprijinirea artei îi revine lui Lorenzo de Medici la masa lui se întâlnesc artiști, gânditori, de rangul lui: 

Michelangelo, Demetrios Chalkondylas, Angelo Poliziano, Christoforo Landino, 

Giovanni Pico della Mirandola, Francesco Granacci, Sandro Botticelli și Leonardo da Vinci.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_Medici

Fiind colecționari de opere de artă, familia Medici a contribuit la îmbogățirea cu opere de artă a muzeului Galleria degli Uffizi din Florența. 

            În domeniul arhitecturii se pot aminti:

Basilica di San Lorenzo, Dom Santa Maria del Fiore 1436.

Palazzo Medici-Riccardi, 1444, arhitect Michelozzo.

Palazzo Pitti, mulțumită Eleonora de Toledo,soția lui Cosimo, 1550 arhitect Buonaccorso Pitti

Uffizien, arhitect Giorgio Vasari însărcinat de Cosimo I. 1560,

în 1562 înființtă Accademia dell' Arte del Disegno unde stă opera lui Michelangelo „David“

Grădina-Boboli în spatele lui Palazzo Pitti,

Belvedere, 

Biblioteca Medicea Laurenziana.

Florența

Cosimo di Giovanni de' Medici

Cosimo di Giovanni de' Medici (n. 27 septembrie 1389 – 1 august 1464), cunoscut și sub numele de Părintele Patriei, a fost primul membru din Dinastia de' Medici care a condus Florența.

 

Biografie

S-a născut în Florența, Cosimo a moștenit averea și experiența în afaceri de la tatăl său, Giovanni di Bicci de' Medici. În anul 1415, l-a însoțit pe Ioan al XXIII-lea la Conciliul de la Constance.

Cosimo s-a căsătorit cu Contessina de' Bardi, fiica lui Giovanni, Conte de Vernio, și a soției sale, Emilia Pannocchieschi.

Au avut împreună doi fii: Piero I de' Medici și Giovanni di Cosimo de' Medici⁠.

Cosimo a avut de asemenea și un fiu nelegitim, Carlo di Cosimo de' Medici⁠ (1430-1492), conceput cu o sclavă din Cricassia.

În 1464, la moartea sa, Cosimo a fost urmat de fiul său Piero I de' Medici iar Signoria i-a acordat titlul de Părintele Patriei.

 

Activitatea politică

Cosimo a folosit averea sa de aproximativ 150 000 de florentini de aur (aproape 22 de milioane de euro în prezent) pentru a controla sistemul politic florentin și pentru a sponsoriza o serie de realizări artistice. 

În 1433, puterea lui Cosimo asupra Florenței a început să atragă grupuri de inamici, conduși de figuri precum Palla Strozzi și Rinaldo degli Albizzi.

În septembrie a fost întemnițat și acuzat de eșecul cuceririi orașului Lucca, însă a reușit să transforme închisoarea într-un exil. A plecat la Padova și apoi la Veneția. Determinați de influența și de averea sa, partizanii Medicilor l-au urmat.

În 1434 Cosimo a revenit, pentru a influența Guvernul din Florența (în special prin intermediul familiilor Pitti și Soderini). Cu ajutorul relațiilor sale favorabile din Signorie, Cosimo a provocat o serie de modificări constituționale pentru a-și asigura puterea prin influență.

De asemenea Cosimo a menținut pacea în nordul Italiei, prin crearea unui echilibru de putere între Florența, Napoli, Veneția și Milano, în timpul războaielor din Lombardia, și a descurajat puterile din afara țării (în special Franța și Sfântul Imperiu Roman) să intervină.

În anul 1439, a avut, de asemenea, un rol esențial în a-l convinge pe Papa Eugen al IV-lea, să mute Conciliul Ecumenic de la Ferrara la Florența. Sosirea unor figuri nobile bizantine din Imperiul Roman de Răsărit, în special Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul, a fost începutul artei și culturii pentru Florența.

 

Arta și cultura

Cosimo cheltuia din belșug averea familiei pentru a îmbogăți Florența. Potrivit lui Zibaldone Salviati, Cosimo a spus:

,,Toate aceste lucruri mi-au dat cea mai mare satisfacție și mulțumire, deoarece nu sunt doar pentru a-l onora pe Dumnezeu, ci sunt și pentru propria amintire. Timp de cincizeci de ani, nu am făcut decât să câștig bani și să cheltui bani."

Cosimo l-a angajat pe tânărul Michelozzo Michelozzi pentru a crea prototipul palatului florentin, austerul și magnificul Palazzo Medici. Cosimo l-a ajutat pe arhitectul Brunelleschi să finalizeze domul Santa Maria del Fiore.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cosimo_Medici

Piero di Cosimo de' Medici

 

Biografie

Piero di Cosimo de' Medici, cunoscut și sub numele de Piero Gutosul (n. 19 septembrie 1416, Florența, Republica Florentină d. 2 decembrie 1469, Florența, Republica Florentină a fost conducătorul  Florenței din anul 1464 până în anul 1469.

Piero s-a născut în Florența, și a fost fiul lui Cosimo de' Medici și a soției sale, Contessina de Bardi.

În 1444, Piero s-a căsătorit cu înțeleapta și talentata Lucrezia Tornabuoni (1425 - 1482).           

În timpul vieții tatălui său, Piero a jucat un rol extins datorită sănătății sale șubrede.

În 1461, Piero a fost ultimul din familia Medici ales în funcția de gonfalonier.

Viața lui ca lider al Florenței a fost marcată de o tentativă de lovitură de stat condusă de Luca Pitti, Niccolo Soderini, Diotisalvi Neroni, Angelo Acciaiuoli și de verișorul său, Pierfrancesco de' Medici, cu ajutorul trupelor furnizate de Borso d'Este, Duce de Modena și Reggio, și comandate de fratele lui, Ercole d'Este.

Giovanni II Bentivoglio l-a avertizat pe Piero și a reușit să scape și datorită fiului său Lorenzo, care a reușit să-i descopere pe conspiratorii care îl așteptau pe Piero să-l captureze pe drumul spre Vila Medici de la Careggi. Lovitua de stat eșuată a fost repetată la Veneția, cu trupele comandate de Bartolomeo Colleoni.

În 1467 Piero s-a confruntat cu un război împotriva Republicii Veneția, solicitând sprijinul lui Giangaleazzo Sforza, noul Duce de Milano. În cele din urmă armata venețiană comandată de Colleoni a fost învinsă în Bătălia de la Molinella de către liga formată de Florența, Napoli, Milano și Statele Papale.

El a continuat tradiția familiei în acordarea sprijinului în domeniul artelor.

De asemenea, el a continuat să colecționeze cărți rare.

Piero a murit în anul 1469, din cauza gutei și a unei boli pulmonare, și a fost înmormântat la Biserica San Lorenzo, alături de fratele său Giovanni.

Mormântul, comandat de cei doi fii ai lui, Lorenzo și Giuliano, a fost creat de Andrea del Verrocchio.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Piero_di_Cosimo_de%27_Medici

Lucrezia Tornabuoni

Lucrezia Tornabuoni (22 iunie 1425 - 28 martie 1482) a fost fiica lui Francesco di Simone Tornabuoni și a soției sale, Nanna di Niccolo di Luigi Guicciardini.

În anul 1444, Lucrezia s-a căsătorit cu Piero di Cosimo de' Medici, fiul lui Cosimo de' Medici, un bancher bogat din Florența. Familia Tornabuoni trăia în exil iar Cosmio i-a ajutat să se reîntoarcă în Florența.

 

Căsătoria și copii

Piero și Lucrezia au avut împreună șase copii, dar doi dintre ei au murit la naștere. Copii care au supraviețuit sunt:

Bianca de' Medici (1445–1488), căsătorită cu Guglielmo de' Pazzi, a fost mamă a 15 copii.

Lucrezia de' Medici (1448–1493), căsătorită cu Bernardo Rucellai. Este cunoscută și ca Nannina.

Lorenzo de' Medici (1449–1492), Signore de Florence, s-a căsătorit cu Clarice Orsini.

Giuliano de' Medici (1453–1478), tatăl Papei Clement al VII-lea.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucrezia_Tornabuoni

Lorenzo de' Medici

Portretul lui Lorenzo de' Medici, de Girolamo Macchietti 

(jumătatea secolului al XVI-lea), Galeria Uffizi

Lorenzo de' Medici (n. 1 ianuarie 1449 - d. 9 aprilie 1492 a fost un politician italian și conducător al Republicii Florentine în timpul Renașterii italiene.

Cunoscut și sub numele de Lorenzo Magnificul (Lorenzo il Magnifico) de către florentinii contemporani, a fost diplomat, politician și un cunoscut îndrumător al savanților, artiștilor și poeților.

Lorenzo a fost considerat cel mai deștept dintre cei cinci copii ai lui Piero și a Lucreziei, el fiind instruit de diplomatul Becchi, care l-a iniția în studiul latinei și al autorilor clasici.

Piero de' Medici l-a trimis pe Lorenzo în mai multe misiuni diplomatice importante, pe când era încă un copil.

 

Activitatea politică

Începând cu 1464 Lorenzo primește diverse misiuni diplomatice. Una din acestea a constat în a apăra, în fața papei, legitimitatea lui Galeas-Maria Sforza ca duce de Milano.

În anul 1469, la vârsta de douăzeci de ani, Lorenzo își asumă rolul de lider de stat după moartea tatălui său.

Pe 26 aprilie 1478, în duminica Paștelui, într-un incident rămas în istorie sub numele de Conspirația Pazzi, un grup de conspiratori, care includea membrii din familia Pazzi, sustinuți de Arhiepiscopul din Pisa și de Papa Sixtus al IV-lea, i-au atacat pe Lorenzo și pe fratele său Giuliano, în catedrala din Florența. În urma atacului, Giuliano a murit iar Lorenzo a scăpat doar cu o rană.

Lorenzo a decis să aplice o pedeapsă brutală prin executarea tuturor membrilor care au fost implicați.

În urma Conspirației Pazzi, familia Medici și florentinii au suferit mânia Vaticanului. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor pe care le-a putut găsi, l-a excomunicat pe Lorenzo și întregul guvern florentin și în cele din urmă a pus întregul oraș sub interdicție.

Când aceste mișcări ale Papei au avut un efect redus, Papa Sixtus a format o alianță militară cu Regele Ferdinand I, numindu-l pe fiul sau, Alfonso, Duce de Calabria, să conducă o invazie împotriva Republicii Florentine.

Lorenzo a adunat cetățenii și a cerut sprijinul din partea partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criza, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace.

Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să mențină departe de Republică, celelalte state europene importante, cum ar fi Franța și Sfântul Imperiu Roman. Lorenzo a menținut relații bune cu sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului Otoman, prin comerțul maritim care reprezenta o sursă de bogăție pentru florentini.

Datorită lui Lorenzo, capitala Republicii atinge maxima sa frumusețe, impunându-se pe plan economic și cultural, nu doar în Italia, ci în întreaga Europă.

Colecționar de obiecte prețioase și de statui antice, descoperitor de noi talente, Lorenzo a promovat la cel mai înalt nivel literatura și arta.

La curtea sa au trăit și au creat personalități renumite precum:

Luigi Pulci, Poliziano, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino și Pico della Mirandola.

Pentru el au lucrat cei mai mari artiști ai timpului, precum:

Botticelli - exponent de vârf al culturii perioadei respective;

Pollaiolo,

Andrea Verrocchio

Ghirlandaio

Leonardo da Vinci și Michelangelo, pe care Magnificul îi ținea aproape de el, la palatul din Via Larga.

 

Opera literară

Lorenzo Magnificul nu a fost numai protector al artelor, ci și poet.

A scris o operă lirică variată, poeme idilice, elegiace, mitologice, poezii erotice în stil petrarchist și neoplatonic, în care străbate o senzualitate robustă, pe motivul horațian „carpe diem”.

  

Scrieri

Selve d'amore ("Pădurile iubirii")

Ambra

Corinto

Venere e Marte ("Venere și Marte")

La caccia col falcone ("Vânătoarea cu șoimul")

Laudi ("Laude")

Nencia da Barberino

I beonii ("Bețivanii")

Canti carnascialeschi, din care cel mai cunoscut este Trionfo di Bacco e Arianna.

 

Căsătoria și copiii

Lorenzo s-a căsătorit, prin procură, cu Clarice Orsini la 7 februarie 1469.

Căsătoria propriu-zisă a avut loc la Florența în data de 4 iunie 1469.

Clarice a fost fiica lui Giacomo Orsini, senior de Monterotondo și Bracciano, și a soției sale Maddalena Orsini.

 

Clarice și Lorenzo au avut 10 copii:

Lucrezia Maria Romola de' Medici (Florenta, 4 august 1470 - 15 noiembrie 1553); s-a căsătorit pe 10 septembrie 1486 cu Jacopo Salviati și au avut 10 copii, inclusiv Cardinalul Giovanni Salviati, Cardinalul Bernardo Salviati, Maria Salviati (mama lui Cosimo I de' Medici, Mare Duce de Toscana) și Francesca Salviati (mama Papei Leon al XI-lea)

Doi gemeni care au murit la naștere (martie 1471)

Piero di Lorenzo de' Medici (Florența, 15 februarie 1472 - Râul Garigliano, 28 decembrie 1503), conducătorul Florenței după moartea tatălui său, supranumit și Piero Ghinionistul.

Maria Maddalena Romola de' Medici (Florenta, 25 iulie 1473 - Roma, 2 decembrie 1528), căsătorită pe 25 februarie 1487 cu Franceschetto Cybo (fiul nelegitim al Papei Innocent al VIII-lea) și au avut șapte copii.

Beatrice de' Medici (23 septembrie 1474 - septembrie 1474)

Giovanni di Lorenzo de' Medici (Florența, 11 decembrie 1475 - Roma, 1 decembrie 1521), l-a succedat la tronul pontifical pe Papa Leon al X-lea pe 9 martie 1513.

Luisa de' Medici (Florența, 25 ianuarie 1477 - iunie 1488), numită și Luigia, a fost logodita cu Giovanni de'Medici il Popolano însă a murit tânără.

Antonia Romola de' Medici (Pistoia, 16 ianuarie 1478 - Roma, 29 iunie 1515), s-a căsătorit în 1494 cu Piero Ridolfi și au avut cinci copii, inclusiv Cardinalul Niccolo Ridolfi.

Giuliano di Lorenzo de' Medici, Duce de Nemours (Florența, 12 martie 1479 - 17 martie 1516), ridicat la rang de duce de către Regele Francisc I al Franței.

Lorenzo l-a adoptat și pe nepotul său Giulio, fiul nelegitim al fratelui său Giuliano.

Giulio a devenit Papa Clement al VII-lea.

 

Moartea lui Lorenzo de'Medici

Lorenzo de'Medici a murit în noaptea de 8 aprilie sau în dimineața de 9 aprilie 1492, la vila familiei din Careggi.

Savonarola l-a vizitat pe muribund pe patul de moarte.

Conform scrisorilor martorilor din noaptea aceea, Lorenzo a murit consolat, după ce Savonarola i-a dat binecuvântarea. În noaptea când acesta a murit, un fulger a lovit tunul bisericii Santa Reparata. El și fratele său Giuliano sunt îngropați într-o capelă proiectată de Michelangelo, situată în partea de nord de Biserica San Lorenzo.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lorenzo_de%27_Medici

Triumful familiei Medici in norii Olympului, 

Fresken in Galeria Palazzo Medici-Riccardi in Florenz, Luca Giordano, 1684–1686

Rappresentazione dei santi Giovanni e Paolo

Serialul ,,Medici: Masters of Florence (2016)" -,,Medici: Conducătorii orașului Florența"

Dacă sunteți pasionați de istorie puteți viziona serialul ,,Medici: Masters of Florence (2016)" -,,Medici: Conducătorii orașului Florența".

Serialul ne poartă în Florența anului 1469, când tânărul Lorenzo de Medici (Daniel Sharman), fratele său, Giuliano (Bradley James), și un grup de tineri artiști strânși în jurul geniului Sandro Botticelli  abandonează trecutul pentru a păși într-o nouă eră a revoluției creative și politice. 

Această decizie de schimbare îi aduce în conflict deschis cu liderul altei familii influențe din Florenta, bancherul Jacobo Pazzi (Sean Bean).

Pazzi nu se va da în lături de la nimic pentru a-l învinge pe Lorenzo, iar ciocnirea dintre cei doi va da naștere uneia dintre cele mai puternice intrigi ale istoriei, conspirația Pazzi.

https://www.cinemagia.ro/filme/medici-masters-of-florence-1068121/

 

Deciziile luate conform credinţelor lor vor duce la un conflict dramatic cu liderul altei familii influenţe din Florenţa, bancherul Jacobo Pazzi, interpretat de Sean Bean, actorul care a impresionat publicul din lumea întreagă cu rolul lui Ned Stark, lordul din Winterfell, în “Urzeala Tronurilor”.

Pazzi va fi rivalul permanent şi puternic al lui Lorenzo Magnificul, cel care îi va forţa acestuia limitele ingeniozităţii politice.

 

Un serial recomandat pasionaților de istorie și  iubitoriilor de artă. 

Am aflat de serial de la fratele meu.  De la primul sezon am fost cucerită de istoria familie Medicilor. M-am uitat în continuare cu fratele meu. 

Am rămas la sezonul 3 episodul 3, abia aștept să îl văd.

Dragi cititori sper că ați rămas fascinați de istoria familiei Medici și vă recomand cu drag și serialul ,,Medici: Masters of Florence (2016)" -,,Medici: Conducătorii orașului Florența".

Vă doresc o zi frumoasă!