Labirintul cărților magice
Labirintul cărților magice
Avram Adriana Roxana
A fost odată ca niciodată, într-un sat îndepărtat, o fetiță pe nume Maria. Cu părul ei roșcat, lung și creț, care strălucea ca un apus de soare, și cu ochii albaștri ca cerul senin, Maria era o rază de lumină în lumea din jurul ei. Zâmbetul ei era ca un curcubeu după ploaie, iar inima îi bătea cu intensitatea unei melodii vesele.
Într-o zi, curiozitatea a purtat-o spre biblioteca satului, un loc magic, unde cărțile stăteau aliniate ca niște soldați în așteptarea unei aventuri. Când a pășit înăuntru, a simțit cum aerul era plin de praf și mirosea a cărți vechi, iar pereții păreau să murmure povești uitate. Maria a început să se plimbe prin labirintul de cărți, fiecare volum fiind o ușă către o lume necunoscută.
După câteva momente de explorare, privirea ei s-a oprit asupra unei cărți groase, cu coperți prăfuite, care părea să aștepte să fie descoperită. Când a încercat să o ridice, greutatea ei a surprins-o, iar cartea a căzut din mâinile ei, căzând cu un zgomot aspru pe podea. În acel moment, s-a întâmplat ceva incredibil: paginile s-au deschis, iar din interior au ieșit mii de fluturi colorați, zburând în toate direcțiile, alături de inimi strălucitoare, care pluteau ca niște stele căzătoare.
Maria, cu zâmbetul pe buze și inima plină de bucurie, se lăsa purtată de fluturi, care o duceau dincolo de paginile cărții. Un vârtej de culori și lumini se învârtea în jurul ei, iar zâmbetele florilor vorbitoare se transformau în melodii dulci, ca niște note de muzică ce dansau în aerul parfumat al Primăverii.
-Hei, micuță! Unde te duci? întrebă o floare de un galben strălucitor, cu petale ca razele soarelui.
-Vreau să fac un buchet mare pentru mama mea, pentru 8 Martie! răspunse Maria, cu entuziasm.
-Atunci hai să cautăm împreună, să culegem cele mai frumoase flori! spuse floarea, strălucind de bucurie.
-Vreau să fac un buchet mare pentru mama mea, pentru 8 Martie! răspunse Maria, cu entuziasm.
-Atunci hai să cautăm împreună, să culegem cele mai frumoase flori! spuse floarea, strălucind de bucurie.
Pe măsură ce zbura pe un nor pufos, Maria se simțea ca o pasăre liberă, plutind deasupra câmpului de flori, care se întindea ca o mare de culori. A început să culeagă flori: trandafiri roșii, lalele, margarete albe, toate strălucind ca niște bijuterii în soare. Și în timp ce aduna florile, fluturii cântau un cântec vesel, cu voci delicate care răsunau ca o melodie de primăvară:
Zburăm, zburăm, pe aripi de vis,
Cu flori de mărțișor, darul nostru-i deschis!
Fiecare petală, o rază de soare,
În lumea de primăvară, totul e sărbătoare.
Fetița se-nvârte, cu zâmbet pe față,
În tărâmul fermecat, Primăvara o îmbrățișează.
Culege flori delicate, cu mâinile ei mici,
Pentru mama iubită, cele mai frumoase daruri le are aici.
Lalele și zambile, cu parfum de poveste,
În fiecare buchet, dragostea se vestește.
Culoare și bucurie, în soarele strălucind,
Primăvara ne cheamă, cu inima zburând.
Zburăm, zburăm, pe aripi de vis,
Cu flori de mărțișor, darul nostru-i deschis!
Fetița zâmbește, în tărâmul fermecat,
Primăvara e un anotimp de neuitat.
Așa, în ținutul florilor, sub cerul senin,
Fluturii cântă-n dans, cu aripi de vis divin.
În labirintul cărților, primăvara a sosit,
Iar ținutul fermecat, peste bibliotecă a înflorit.
Povestea se țese ca un basm plin de iubire,
Mărțișorul de primăvară aducând fericire.
Cu glasul lor cristalin, într-o lume de vis,
Fluturii ne îmbie la un vals de neuitat, desigur, în paradis.
Vă doresc o primăvară frumoasă! 🦋🌸💞
Colaborare desen:
Bianca Vandici
Instagram
Vandici Bianca Arthemice
Instagram
TikTok
Facebook
Bianca Artemis Vandici
YouTube
Bianca Vandici Official
Îți mulțumesc din suflet! 🙏❤️
Comentarii
Trimiteți un comentariu