VERSURI

 


VERSURI

Mircea  Lucian




,,Lectura ne oferă destinații unde putem merge chiar dacă trebuie să rămânem acolo unde suntem.’’ – Mason Cooley

,,Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă. ‘’ – Jorge Luis Borges

Dragă cititor, am ajuns la o destinație numită Paradisul cărților. Volumele de poezii pe care le-am prezentat în postările anterioare m-au trimis la această destinație. Am pășit pentru prima dată în Paradisul cărților.

Biblioteca este un templu și un paradis al sufletelor noastre și va rămâne în continuare o atracție pentru semenii noștri. Iubitori de cărți doresc să transmită această dragoste și educație culturală tinerilor cititori.

Astăzi vreau să vă prezint un volum de poezii intitulat ,,Versuri’’ de Mircea Lucian, primit de la artistul Leontin Plosca. 




VERSURI

Mircea  Lucian

 

Pentru Adriana Avram cu mulțumiri pentru gândurile frumoase!

Leontin Plosca

 

 

            L-am cunoscut în anii studenției într-o primăvară frumoasă, în casa de la Arcuda a doctorului Ion Ladea cu care eram văr. Mircea Lucian era preot undeva în Ardeal și în timp ce îl ascultam mi-l imaginam în mijlocul credincioșilor predicând din versurile lui. A fost prima și ultima imagine-icoană în care l-am păstrat cu pioasă recunoștință.

Mihai Dan

 

 

Moartea poetului

Mircea  Lucian

 

Cu aripi tăcute a trecut printre noi,

ușor ca un vis care a fost.

        Grădini minunate și ape șuvoi,

               din ele răsărite, le-a dat câte un rost.

 

Și dacă April ne pare frumos,

                     e că florile toate au strâns în petale

            pleoapele lui clipind luminos.

                   în cercul de vrajă al luminilor tale.

 

Prietenă, la mine în fiece seară

            liniștea îi poartă chipul în mână

                        Și-l ghicesc în ploi, în ninsori și-n vară

        Și-i sfios ca o tânără stăpână.

 

 

 

Ploi de primăvară

Mircea  Lucian

 

Crească sufletul în pace!

Prin păduri noi colindăm.

Înverzim și nu-ntrebăm.

Ploaia-n arbori ne preface!

  

Cu April ne întâlnim.

Cu iubiri ne împlinim

și cu dor ne otrăvim,

dar din nou înmugurim.

 

Suflet nou în piept să crească,

ca țărâna să rodească,

umbrele să nu ne pască.

Numai timpu-n ram să crească!

 

Iar la margine de ape,

ornicul să nu îți scape

fără faptă și gândire

fără duh de grea simțire.

 

Vară, largă ne așteaptă

în semințele de soi.

Piară unul, piară doi,

să ne facem parte dreaptă!

 

Dragă cititor îți recomand cu drag  volum de poezii ,,Versuri’’ scris cu dăruire de artistul Mircea Lucian.








Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concert live pe terasa restaurantului Casa Cugireană

Retro Party 6 - O Noapte de Neuitat

Clipe de toamnă